Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)
1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.
4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. embardée)
1. (marină) abatere involuntară de la drum a unei nave datorită vântului, curenților marini; mascadă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analogique, lat. analogicus)
1. care se bazează pe analogie, care provine din analogie.
2. (despre semnale electronice) a cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcţie continuă de timp.
3. (despre dispozitive electronice etc.) care generează, măsoară, prelucrează și stochează curenți și tensiuni electrice care variază în limite fixate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. anemophobia, fr. anémophobie)
1. teamă patologică de vânt, de curenţi de aer.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anémolithe)
1. formaţie (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenţilor de aer din galeriile subterane.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asynchrone)
1. care nu este sincron; asincronic.
2. maşină ~ă = maşină cu curenţi alternativi a cărei frecvenţă a forţelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turaţie a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.
3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operaţie este declanşată printr-un semnal provocat de terminarea operaţiei precedente.