curier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. courrier)

1. s. m. f. cel care transportă la destinaţie corespondenţă, mesaje etc.; factor poştal.
2. ştafetă.
3. s. n. transportul scrisorilor, al ziarelor etc.
4. scrisorile expediate sau primite deodată.
5. mijloc de transport (vehicul, navă, avion) care serveşte la transportul corespondenţei sau asigură un serviciu comercial regulat.
6. cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă.

cursă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. course, /2/ engl. course)

1. drum, distanţă de străbătut.
2. traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe acelaşi itinerar, după un orar stabilit.
3. vehicul care parcurge un astfel de traseu.
4. unghi format de direcţia în care se mişcă o navă comercială cu direcţia nordului.
5. (fam.) alergătură, umblet.
6. (pl.) alergări de cai.
7. (fig.) întrecere, competiţie.
8. întrecere sportivă în care mai mulţi concurenţi parcurg repede o anumită distanţă.
9. (alp.) orice ascensiune în munţi.
10. mişcare, deplasare rapidă a unui obiect în spaţiu.
11. lungime a drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte.

mansion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mansion, lat. mansio)

1. (ant.) loc de popas pentru călători şi curieri oficiali de-a lungul unui drum în lumea romană.
2. (în evul mediu) parte a decorului unui teatru unde se desfăşura succesiv acţiunea fiecărei scene.

ştafetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. staffetta, germ. Stafette)

1. (în trecut) curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente.
2. probă sportivă pe echipe (la atletism, natație etc.) care se desfășoară pe distanțe împărțite pe etape, fiecare distanță fiind străbătută de către un concurent care transmite coechipierului următor un obiect convențional; sportivul care ia parte; obiectul însuși.

divan-ceauș

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (tc. divan čausi)

1. (Imperiul Otoman) funcționar al divanului folosit adesea pe post de curier sau pentru misiuni speciale.