Dictionar

curios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso)

1. care manifestă curiozitate; indiscret.
2. care stârnește curiozitate; ciudat, neobișnuit.
 

ciudat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bg. чудaт /čudat/)

1. (despre lucruri sau despre noțiuni abstracte) care iese din comun, neobișnuit, curios, straniu, bizar.
2. (despre oameni) care are ciudățenii, căruia cu greu îi poate intra cineva în voie, cu care greu se poate înțelege și împăca cineva; curios, sucit, supărăcios; capricios, mofturos.
3. plin de curiozitate, curios.
 

neobișnuit

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pref. ne- + obișnuit)

1. care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar.
2. straniu, bizar, curios, ciudat.
 

periergos, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (grec. περίεργος)

1. însetat de a cunoaște, dornic de a ști.
2. curios, care manifestă curiozitate.