Parte de vorbire: s.
Origine: (it. interesse, germ. Interesse, rus. interes)
1. preocupare de a obține ceea ce este folositor, agreabil, necesar.
2. ceea ce este util, important, care convine; folos, câștig.
3. dobândă.
4. daune ~e = despăgubire bănească pentru un prejudiciu.
5. (psih.) orientare activă și durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorință de a le cunoaște și înțelege.
6. simpatie, înclinare față de cineva.
7. plăcere provocată de ceva care ne atrage atenția, ne stârnește curiozitatea etc.; atracție.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intriguer, it. intrigare)
1. tr. a nelinişti, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria.
2. intr. a face intrigi; a unelti, a complota.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. intrigant)
1. (persoană) care folosește intriga pentru a-și atinge scopurile.
2. adj. care stârnește curiozitatea.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. préoccuper, lat. praeoccupare)
1. tr. (despre idei, probleme etc.) a stărui neîntrerupt în minte, a obseda.
2. a îngrijora, a nelinişti.
3. a face să fie în centrul atenţiei, a trezi interesul, curiozitatea.
4. refl. a se interesa în mod deosebit de cineva sau ceva.