Rezultate principale (Cursă):
Cursă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. course, /2/ engl. course)
1. drum, distanţă de străbătut.
2. traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe acelaşi itinerar, după un orar stabilit.
3. vehicul care parcurge un astfel de traseu.
4. unghi format de direcţia în care se mişcă o navă comercială cu direcţia nordului.
7. (fig.) întrecere, competiţie.
8. întrecere sportivă în care mai mulţi concurenţi parcurg repede o anumită distanţă.
9. (alp.) orice ascensiune în munţi.
10. mişcare, deplasare rapidă a unui obiect în spaţiu.
11. lungime a drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte.
Rezultate secundare (Cursă):
Cursant, -ă
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (rus. kursant)
1. persoană care urmează un curs special (de scurtă durată); cursist.
Admisiune
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. admission, lat. admissio)
1. intrare a agentului motor în cilindrul unei maşini sau în maşina care îl utilizează.
2. porţiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru.
Bordee
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bordée)
1. ansamblul tunurilor de pe o navă.
2. salvă executată cu toate tunurile de acelaşi calibru ale unei nave dintr-un bord.
3. porţiune de drum parcurs de o navă între două întoarceri succesive.
4. distanţă parcursă de un velier între două volte succesive.
Clepsidră
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clepsydre, gr. klepsydra)
1. vechi instrument pentru măsurarea timpului după cantitatea de apă sau de nisip scursă, printr-un orificiu, dintr-un rezervor.
Cliper 1
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. clipper, germ. Klipper)
1. velier de cursă lungă, foarte rapid, cu arboradă bogată.
2. barcă de sport cu o formă specială care îi dă supleţe la manevre.
3. avion de cursă lungă pentru transportul rapid de oameni şi materiale.
Contracronometru
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. /course/ contre la montre)
1. (sport) cursă ~ = cursă care se cronometrează pentru fiecare concurent în parte.
Coordonator, -oare
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coordonnateur)
1. adj., s. m. f. (cel) care îndeplineşte o funcţie de coordonare.
2. adj. conjuncţie ~oare = conjuncţie care stabileşte un raport de coordonare.
3. s. n. aparat care indică automat locul unui avion în spaţiu şi distanţa parcursă de el de la punctul de decolare.