Dictionar

 

curs 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cours)

1. ciclu de lecții sau prelegeri ținute la o catedră de învățământ superior.
2. volum care reunește un asemenea ciclu.
 
 
 

cursant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (rus. kursant)

1. persoană care urmează un curs special (de scurtă durată); cursist.
 
 

abilita

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.
 
 
 
 

admite

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. admittere, după fr. admettre)

1. a accepta, a lua drept bun.
2. a îngădui, a permite.
3. a da curs favorabil (unei cereri).
4. a primi (la un examen).
 

afluent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affluent, lat. affluens)

1. apă curgătoare care se varsă într-un curs de apă mai mare.