barieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrière)

1. loc de intrare într-un oraș unde, în trecut, se încasau taxele pe mărfurile aduse spre vânzare.
2. bară mobilă pentru a închide temporar trecerea peste o cale ferată sau șosea; (p. ext.) loc de întretăiere a unei căi ferate cu o șosea.
3. element constructiv sau dispozitiv pentru evitarea ori reglementarea schimbului de umiditate, căldură etc.
4. linie de plecare (la cursele de cai); start.
5. stare marcând limitele posibilităților fizice sau psihologice (ale unui sportiv).

cvadrigă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. quadriga)

1. (la romani) car pe două roți tras de patru cai, în cursele de circ și la triumfuri.

dromos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. dromos)

1. (în Grecia antică) pistă specială destinată alergătorilor, în cursele atletice.
2. culoar de acces în casele mesopotamiene, miceniene sau cretane și în mormintele feniciene.
3. alee mărginită de sfincși la intrarea în templele egiptene.

footing

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. footing)

1. (sport) tip de antrenament în care se alternează cursele cu marșurile, pentru a întări rezistența gambelor și a respirației.

gregar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. grégaire, lat. gregarius)

1. adj. (despre animale) care trăiește în cete, în grupuri compacte.
2. (fig.) spirit ~ = spirit de turmă, atitudine de supunere oarbă.
3. s. m. membru al unei fracțiuni politice, al unei organizații, lipsit de orice inițiativă autonomă.
4. (ciclism) cel care se sacrifică în folosul rutierului-vedetă în cursele profesioniste pe șosea.

hurdler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hurdler)

1. (sport) alergător specializat în cursele de garduri.