cursiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cursif, lat. cursivus)

1. adj. (despre vorbire, scriere) curgător, fluent, ușor.
2. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) înclinat spre dreapta, imitând scrisul de mână; italic.
3. s. n. material publicistic de proporții reduse, scris fluent și cules cu astfel de caractere.

cursivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cursiv + -itate)

1. caracterul cursiv al vorbirii, al scrierii, al formulării ideilor.

batard, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. batarde)

1. (despre scriere) cu caracter de scriere rondă și cursivă.
2. (s. f.) caracter de literă al acestei scrieri.

cursivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cursiv + -itate)

1. caracterul cursiv al vorbirii, al scrierii, al formulării ideilor.

demotică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démotique).

1. scriere ~ă = denumire dată scrierii cursive din Egiptul antic, simplificare a scrierii hieratice.
2. (s. f.) limbă vorbită în vechiul Egipt înainte de coptă.

dianoetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. dianoetic)

1. (fil.) referitor la facultatea gândirii discursive, raționale sau la rezultatele acesteia.

dictando

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. diktando)

1. inv. scriere cursivă (după dictare).
2. caiet de ~ = caiet liniat pentru scriere de mână.

difluență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diffluence)

1. ramificare a unui curs de apă în mai multe brațe, care nu se mai reunesc; locul unde se produce acest fenomen.
2. ~ glaciară = despărțirea unui ghețar în două brațe, care înaintează în aval de ambele părți ale unui interfluviu.
3. fluidificare.
4. înlocuire a discursivității obișnuite a gândirii și vorbirii prin propoziții și idei asociate la întâmplare, cu dispersia atenției asupra unor chestiuni secundare.