Dictionar

Rezultate secundare (Cursurile):

Clasă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classe, germ. Klasse)

1. grup de obiecte, fenomene, fiinţe cu însuşiri comune.

2. (log.) ansamblu de elemente având anumite însuşiri comune care satisfac o condiţie sau un criteriu dat.

3. ~ socială = grup mare de oameni, istoriceşte constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelaşi loc în sistemul producţiei sociale, acelaşi raport faţă de mijloacele de producţie, acelaşi rol în organizarea muncii , acelaşi mod de obţinere a părţii de care dispun din bogăţia societăţii, o psihologie şi o conştiinţă socială proprie.

4. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură şi ordin.

5. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre.

6. unitate de bază în învăţământ, cuprinzând elevi de aceeaşi vârstă şi cu acelaşi nivel de pregătire, cărora urmează li se predea aceleaşi materii.

7. sală în care se ţin cursurile unui asemenea grup de elevi.

8. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc.

9. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit.

10. de (mare) ~ = de calitate superioară, de mare valoare.


Izopagă

Parte de vorbire: s.
Origine: (cf. gr. pagos, pod)

1. linie care uneşte punctele de pe cursurile de apă cu aceeaşi durată a podului de gheaţă.


Seminariat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Seminariat)

1. timpul în care un elev urmează cursurile unui seminar.


Slalom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. slalom)

1. (schi) coborâre a unei pante în zigzag cu trecerea obligatorie prin anumite puncte dinainte stabilite.

2. cursă de schi disputată de un astfel de parcurs.

3. ~ nautic = sport pe caiace sau pe canoe, fiecare formată din trei ambarcații, pe cursurile repezi ale apelor de munte, presărate cu praguri, vârtejuri etc.

4. probă de conducere auto pe un parcurs sinuos.


Student, -ă

Parte de vorbire: I. s.m.f., II. adj.
Origine: (germ. Student, it. studente, lat. studens)

1. I. persoană care urmează cursurile unei universități sau ale unui institut de învățământ superior.

2. II. învățat, deștept; (reg; despre oameni) priceput.

3. (var.) (înv.) studint, (înv.) studinte, (înv.) ștudent, (reg.) studient.


Tetralogie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tétralogie)

1. (ant.) reunire de patru piese (trei tragedii şi o dramă satirică) pe care poeţii tragici greci le prezentau la concursurile publice.

2. serie de patru opere literare sau muzicale legate între ele printr-o temă comună.

3. tetradă.