Dictionar

 
 

arhonte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos)

1. (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii.
2. titlu dat unor mari ofiţeri la curtea Constantinopolului.
 

aulic 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aulique, lat. aulicus)

1. de curte; rafinat, elegant.
2. consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ - sfetnic la curtea Habsburgilor.
 
 

curtezană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. courtisane)

1. femeie de moravuri uşoare, care trăia la curtea unui suveran sau a unui nobil.