curtenitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (curtenie + -tor)

1. politicos, amabil (față de femei).

ampresat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. empressé)

1. care este zelos.
2. care caută să fie bine văzut de o altă persoană; atent, amabil, prevenitor, curtenitor.
3. (antonime) indiferent, neglijent.

atenție

Parte de vorbire:  s., interj.  
Etimologie: (fr. attention, lat. attentio)

1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea și concentrarea conștiinței într-o anumită direcție.
2. interes, preocupare, grijă.
3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.
4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.
5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.
6. interj. fii atent! bagă de seamă!

camarilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. camarilla)

1. clică de curteni care influențează, din interes personal, hotărârile unui suveran.

civilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. civilité, lat. civilitas)

1. ansamblu de comportamente legate de politețe.
2. comportare frumoasă, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversație; curtenie.
3. (înv.) civilizație.
4. (anton.) incivilitate.

curtenesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (curtean + -esc)

1. care se referă la curte sau la curteni; care provine de la curte sau de la curteni.
2. (despre poezia erotică a Evului Mediu și a Renașterii) care exprimă un adevărat cult pentru femeie.

curtoazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. courtoisie)

1. politețe; amabilitate, etichetă, curtenie.