Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. kurieren, lat. curare)
1. tr. a trata un bolnav, o boală.
2. refl. a se supune unui tratament, unei cure.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cure, lat. cura)
1. tratament al unei boli prin băi, regim etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + concura)
1. refl. a se concura pe sine însuşi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. concourir, lat. concurrere)
1. intr. a participa la un concurs.
2. a tinde spre acelaşi rezultat.
3. intr., refl., tr. a(-şi) face concurenţă în comerţ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. curable, lat. curabilis)
1. care poate fi vindecat, îngrijit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. curabilité)
1. însușirea sau starea a ceea ce este curabil sau vindecabil.
2. (antonime) incurabilitate, incorigibilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. courage)
1. îndrăzneală, bărbăţie, vitejie, tărie de caracter.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. courageux)
1. plin de curaj; îndrăzneţ, viteaz, brav.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)
1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acquisition, lat. acquisitio)
1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obţinut.
2. cumpărare de produse (agroalimentare) şi de materiale prin unităţi ale comerţului de stat sau cooperatist.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (achiziţie + -ona)
1. a procura, a cumpăra prin achiziţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérothérapie)
1. metodă de tratament al unor boli bazată pe aerul curat.