Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Beize)
1. produs chimic folosit în vopsitorie, la curăţirea unor corpuri de lemn sau de metal, la fixarea coloranţilor pe fibrele textile etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. candidat, lat. candidatus)
1. cel care candidează.
2. (silv.) arbore de bună calitate care rămâne în arboret după aplicarea măsurilor de curăţire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cavalier)
1. adj. perspectivă ~ă = proiecţie oblică a obiectelor pe un plan, ca şi cum ar fi văzute dintr-un punct situat la infinit; plan ~ = plan stabilit după această perspectivă.
2. s. n. terasă înaltă, într-o fortificaţie, pentru amplasarea tunurilor.
3. cordon continuu de pământ sau alte materiale de-a lungul unui drum, rezultat din curăţirea şanţurilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. dessableur)
1. bazin pentru curăţirea prin depunere, a apei de aluviuni.
2. bazin pentru îndepărtarea, prin decantare, a impurităţilor din pasta de celuloză.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. dépurateur)
1. (substanță) care favorizează eliminarea toxinelor și impurităților din sânge prin urină, excreții et cetera; depurativ.
2. aparat ~ = totalitatea organelor de excreție prin care se face curățirea sângelui de toxinele din activitatea organismului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. épuration)
1. acțiunea de a epura; epurare, purificare, curățire.
3. eliminarea membrilor nedoriți dintr-o asociație, partid etc.; excludere.