Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. broderie)
1. artă a decorării unei ţesături cu motive ornamentale cusute în relief cu fire din diferite materiale; compoziţia ornamentală însăşi.
2. (p. ext.) ornamentaţie fină.
3. (muz.) ornament melodic realizat prin alternarea unei note dintr-un acord cu cea superioară sau inferioară, depărtată cu un (semi)ton.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după it. crociato, lat. cruciatus, fr. croisé)
1. cavaler creștin (catolic) occidental care a participat la cruciadele din Evul Mediu (numit așa pentru avea o cruce cusută pe haine); (desuet) crijac.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écusson)
1. mică bucată de stofă sau de mătase cusută pe o uniformă militară indicând arma, unitatea etc.
2. mică piesă de plastic, de metal sau țesătură, purtată ca legitimație la locul de muncă, la congrese etc.
4. placă de metal sau alt material în formă de scut, care poartă anumite însemne.
5. loc încadrat de decorații și ornamente pe care se sculptează piese heraldice sau inscripții.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ferza)
1. fiecare dintre fâşiile de pânză specială, care, cusute una lângă alta, alcătuiesc o velă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Greifer)
1. organ de lucru al maşinilor de ridicat şi de transportat, din două cupe mobile, destinate apucării materialului.
2. excavator pentru capacităţi mari.
3. vârf ascuţit care formează ochiurile la maşinile de cusut feţe de încălţăminte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. grandee)
1. parâmă cusută pe marginea unei vele sau tenzi ca întăritură.