broderie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. broderie)

1. artă a decorării unei țesături cu motive ornamentale cusute în relief cu fire din diferite materiale; compoziția ornamentală însăși.
2. (p. ext.) ornamentație fină.
3. (muz.) ornament melodic realizat prin alternarea unei note dintr-un acord cu cea superioară sau inferioară, depărtată cu un (semi)ton.

ferță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ferza)

1. fiecare dintre fâșiile de pânză specială, care, cusute una lângă alta, alcătuiesc o velă.

porogă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pirogue)

1. ambarcație primitivă lungă și îngustă, dintr-un trunchi de arbore scobit sau din piei cusute, la amerindieni și la populația din Oc. Pacific.

pânzaică

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (pânză + -aică)

1. bucată mare de pânză (albă), uneori cu ornamente, de așternut pe pat; cearșaf.
2. țesătură groasă și mare de cânepă, lână, pe care se bate porumbul, fasolea etc. pentru a desprinde boabele.
3. obiect făcut din două foi de pânză cusute între ele, în care se introduc paie, lână etc. și care se așază pe pat, formând un așternut moale pentru dormit; saltea.

broșat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (broșa)

1. (despre cărți, broșuri) care are foile și coperțile moi cusute împreună.
2. (tehn.) (despre piese metalice) care este prelucrat pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă.