Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. overlock)
1. maşină de cusut pentru asamblatul şi tivitul tricotajelor, care produce un tighel din două fire.
2. cusătură efectuată cu această maşină.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -rhaphie, cf. gr. rhaphe „cusătură”)
1. „cusătură, sutură chirurgicală”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Risz)
1. fisură fină pe suprafaţa unei piese de metal pe care alunecă o altă piesă.
2. zgârietură cu un vârf ascuţit pe o piesă pentru a însemna într-un anumit fel.
3. şanţ în talpa încălţămintei, prin care se face cusătura.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. surfiler)
1. a întări marginile unui material textil cu o cusătură în zigzag, pentru a împiedica destrămarea firelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. suture)
1. cusătura celor două buze ale unei răni.
2. articulație fixă a oaselor (craniului) printr-un sistem de dinți.
3. linie de concreștere între carpelele unui pistil sau de dehiscență a fructelor uscate.
4. liniile de inserție a pereților transversali pe pereții cochiliei la amoniți, nautil etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (țese + suf. -ătură)
1. produs textil obținut la războaiele de țesut prin încrucișarea în unghi drept a unor fire de urzeală și de bătătură; pânză, stofă sau alt obiect țesut din fire textile.
2. reparație făcută la un obiect de îmbrăcăminte printr-o cusătură specială.
3. felul în care este țesută o pânză, o stofă etc.
4. (fig.) structură, fel de compoziție al unei opere, al unui lucru etc.; urzeală.
5. (fig.) împletire, întretăiere de lucruri de același fel.