Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quinzaine)
1. retribuţie cuvenită unei persoane pe o jumătate de lună.
2. perioadă de timp între o chenzină (1) şi alta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. courtage)
1. ocupaţie de curtier; brokeraj.
2. scăzământ făcut sub formă de plată cuvenită curtierilor, pentru tranzacţiile şi operaţiile încheiate prin mijlocirea lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. index)
1. listă (alfabetică) a numelor, termenilor sau materiilor cuprinse într-o lucrare; indice.
2. ~ bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprizând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă.
3. listă a cărților interzise de biserica catolică; (p. ext.) listă de cărți interzise.
4. a pune la ~ = a) a trece o lucrare în lista cărților interzise; b) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn sau periculos.
5. s. m. (inform.) parametru care evoluează cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. monoeuvre, lat. manopera)
1. cantitatea de muncă (manuală) necesară pentru efectuarea unei lucrări; remuneraţia cuvenită pentru această muncă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Rest, fr. reste, ngr., it. resto)
1. ceea ce rămâne (din ceva); rămăşiţă.
2. deşeu.
3. sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu mai mulţi bani decât suma cuvenită.
4. (mat.) rezultatul unei scăderi; diferenţă.
5. parte indivizibilă care rămâne după efectuarea unei împărţiri.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. retenir)
1. tr. a ține în loc, a împiedica de la ceva.
2. a ține închis, arestat, a priva de libertate.
3. a ține asupra sa, a păstra.
5. a opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva.
7. (jur.) a se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor.
8. tr., refl. (fig.) a (se) stăpâni.