Dictionar

agrement

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrément)

1. plăcere, distracție, divertisment.
2. (jur.) consimțământ, încuviințare, acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice.
 

aproba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. approbare)

1. a încuviința o acțiune, o părere etc.; a-și da consimțământul, a fi de acord.
2. a rezolva favorabil.
 

concede

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. concéder)

1. a admite, a recunoaște; a îngădui, a încuviința; a acorda, a ceda un privilegiu, un drept.
 

consimțământ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. consentement)

1. încuviințare, aprobare; asentiment.
 

consimți

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. consentir)

1. tr., intr. a-și da consimțământul; a încuviința, a aproba.
 

decență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décence, lat. decentia)

1. respect pentru bunele moravuri; bună-cuviință; pudoare.