Rezultate secundare (Cuvine):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afférent, lat. afferens)
2. care se cuvine, revine cuiva.
3. (anat.; despre vase, nervi) care merge de la periferie către un centru important sau un organ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (contra1- + cambie)
1. cambie la vedere, trasă asupra unuia dintre giranţii anteriori de către orice persoană, care se despăgubeşte astfel de suma ce i se cuvine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exaction, lat. exactio)
1. acţiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceştia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (după it. esorbitare)
1. a ieşi din orbită; a părea să iasă din orbită.
2. (fig.) a ieși din limitele stabilite; a întrece măsura; a trece peste ceea ce se cuvine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récompense)
1. apreciere, răsplată a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizări; gratificaţie.
2. (jur.) sumă de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedează statului invenţia sau inovaţia sa.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. revendiquer)
1. a reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparţine cuiva şi care se află în posesiunea altcuiva.