Dictionar

acronim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acronyme)

1. (cuvânt) format din literele sau din segmentele inițiale ale altor cuvinte.
 

augmentativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. augmentatif)

1. (afix) care, atașat la un substantiv, exprimă o creștere a dimensiunilor obiectului denumit; (prin ext.) (cuvânt) format cu un asemenea sufix.
2. (antonime) diminutiv, diminutival.
 

autonim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autonyme)

1. (despre un cuvânt) care se desemnează pe sine și nu obiectul pe care îl denumește.
2. (despre lucrări, opere) publicat sub numele adevărat al autorului.
 

bisilab, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. bissylabe)

1. (cuvânt) format din două silabe; bisilabic.
 

bisilabic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bissyllabique)

1. (cuvânt) din două silabe; bisilab; disilabic.
 

deglutina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déglutiner)

1. intr., refl. (despre elementele unui cuvânt) a (se) separa.