Rezultate secundare (Câini):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. caïnisme)
1. (sociologie) pulsiune care împinge la uciderea altui om, considerat ca frate.
2. (biologie) comportament agresiv al nou-născuților dintr-o specie, unul față de celălalt, care duce la moartea celui mai slab.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alsacien)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Alsacia.
2. (s. n.) ansamblu de dialecte germanice vorbite în Alsacia.
3. adj. lup ~ (şi s. m.) rasă de câini de pază, de talie mare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apporter)
1. (despre câini) a aduce vânatul împuşcat sau un obiect aruncat.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. arrêter)
1. (despre câini de vânătoare) a rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul; a aținti, a poanta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. berger)
1. rasă de câini ciobăneşti, folosiţi la paza turmelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. briard)
1. rasă de câini ciobăneşti cu părul lung.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boutoneuse)
1. febră ~ = febră transmisă de o căpuşă, parazit la oi şi la câini, prin mici pustule pe piele, cu stare generală proastă, astenie şi temperatură mare.