Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aclinique)
1. în care înclinaţia câmpului magnetic este nulă.
2. (despre boli) fără manifestări clinice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambulance)
1. formaţie sanitară care dă răniţilor primele ajutoare pe câmpul de luptă.
2. vehicul destinat transportului accidentaţilor şi al bolnavilor în stare gravă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asynchrone)
1. care nu este sincron; asincronic.
2. maşină ~ă = maşină cu curenţi alternativi a cărei frecvenţă a forţelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turaţie a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.
3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operaţie este declanşată printr-un semnal provocat de terminarea operaţiei precedente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auto-induction)
1. producere a unei forţe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin însuşi circuitul indus; selfinducţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. campestre, lat. campester)
1. specific câmpului, vieţii de la ţară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quête)
1. acţiune prin care un gonaci abate vânatul pentru a fi hăituit.
2. acţiune a unui câine de vânătoare care bate câmpul pentru a descoperi dâra vânatului.