Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antimagnétique)
1. insensibil la câmpuri magnetice; care rezistă câmpurilor magnetice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arvales /fratres/, fr. arvale)
1. (ant.) membru al unui colegiu religios la romani care conducea, la sfârşitul lunii mai, procesiuni pe câmpuri şi implora zeilor recolte bogate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arvicole)
1. care creşte, trăieşte pe câmp.
2. care trăiește în câmpurile de grâu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balistique)
1. adj. referitor la balistică.
2. curbă ~ă = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor.
3. (despre seminţe, fructe) diseminat prin expulzare.
4. s. f. ştiinţă care studiază mişcarea corpurilor grele în câmpuri gravitaţionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biomagnétisme)
1. capitol al biofizicii care studiază câmpurile magnetice generate de structurile biologice, precum şi acţiunea acestora asupra organismelor vii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conservatif)
1. conservant.
2. (fiz.; despre câmpuri de forţe) în care se conservă energia.