Dictionar

 
 
 
 
 
 
 

CANAB-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. cannab-, cf. lat. cannabis „cânepă”)

1. „cânepă”.
 

canabicultor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (canabicultură)

1. cel care se ocupă cu canabicultura; cultivator de canabis sau de cânepă indiană.
 

canabinacee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cannabinacées)

1. (bot.) (la pl.) familie de plante dicotiledonate apetale; (și la sg.) plantă din această familie (cânepă, hamei); canabacee.
 

canabină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cannabine)

1. substanţă răşinoasă extrasă din cânepa de India.
 

canabioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cannabiose)

1. sindrom alergic datorat inhalării pulberilor de cânepă.