Dictionar

autoîncântare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + încântare)

1. satisfacție de sine la care ajunge cineva, adesea fără a aștepta aprecierile celorlalți; automulțumire.
 

cântăreț-autor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cântăreț + autor, cf. it. cantautore)

1. cântăreț care își compune singur muzica și textele; cantautor.
 

încântare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (încânta)

1. sentiment de bucurie, de satisfacție; farmec.
2. lucru care încântă.
 

vacantare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vacanta)

1. acțiunea prin care un post (funcție etc.) devine vacant.
 

admira

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. admirer, lat. admirare)

1. a privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere.
 

admirație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. admiration, lat. admiratio)

1. sentiment de încântare, de apreciere deosebită (față de cineva sau de ceva).
 

aed

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aède, gr. aoidos)

1. (în Grecia antică) poet-cântăreț care își recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.
2. (prin ext.) scriitor talentat.
 

albadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sp. albada)

1. cântare susținută în aer liber, în zori de zi, la ușa sau sub ferestrele unor persoane; alboradă.
2. (antonim) serenadă, serenată.
 

alboradă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. alborada)

1. cântare în onoarea și sub fereastra cuiva în zori; albadă, aubadă.
 

album

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. album)

1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc.
2. caiet în care se scriu versuri, maxime.
3. carte mare cuprinzând ilustrații, fotografii etc.
4. colecție de melodii ale unui cântăreț, ale unei formații pe un singur disc.