Dictionar

cantată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cantata, fr. cantate)

1. compoziție vocal-instrumentală solemnă lirică pentru soliști, cor și orchestră, asemănătoare cu oratoriul.
 

admirabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. admirable, lat. admirabilis)

1. vrednic de admirat; încântător, minunat.
 

agitato

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. agitato)

1. (muz.) (ca indicație de execuție) cântat sau jucat într-o manieră agitată.
 

amoroso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. amorso)

1. (muz.) drăgăstos, duios, (cântat) cu căldură.
 

arie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. aria)

1. compoziție vocală rezervată solistului, cu acompaniament de orchestră, fragment dintr-o operă, oratoriu, cantată etc.
2. piesă instrumentală cu caracter cantabil.
 

arioso

Parte de vorbire:  I. adv., II. s.n.  
Etimologie: (it. arioso)

1. I. (muz.) (ca indicație de execuție) interpretare patetică și profundă care ar trebui dată unui pasaj cântat.
2. II. (muz.) arie muzicală de mare intensitate dramatică; piesă vocală apropiată de arie și recitativ.
 

canar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canari, sp. canario)

1. pasăre cântătoare, mică, cu pene galbene.