Alicante

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alicante)

1. soi de viță de vie cu struguri roșietici, cu boabele dese, rotunde.
2. vin din acest soi de viță.

cântecel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cântec + -el)

1. diminutiv al lui cântec; cântec scurt.
2. (expr.) ~ comic = monolog comic, satiric, în versuri, adesea fredonat.
3. (var.) cânticel.

canter

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. canter)

1. (hipism) galop scurt și ușor, de antrenament; mic galop de încercare (cel mai adesea, înainte de cursă).

acompaniament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accompagnement, it. accompagnamento)

1. parte accesorie destinată a susține melodia principală a unui cântec sau instrument.

antifonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + fonic)

1. (despre cântecul unui solist, al unui cor) alternativ.
2. (despre materiale) care atenuează zgomotele.

arco

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. arco, arcuş)

1. (muz.) indicație potrivit căreia urmează să se cânte cu arcușul, după un pizzicato.

atac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attaque)

1. faptul de a ataca; acțiune de luptă ofensivă.
2. agresiune împotriva cuiva.
3. inițiativă într-un joc sportiv.
4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.
5. acțiune violentă și susținută împotriva unor teorii, concepții etc.
6. (med.) acces (2), criză, șoc.
7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.

augur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. augur)

1. s. m. preot roman despre care se credea că poate prevesti viitorul după zborul, cântecul și măruntaiele păsărilor.
2. s. n. prevestire făcută de un augur (I).
3. a fi de bun (sau de rău) ~ = a fi semn bun (sau rău), favorabil (sau nefavorabil).

aventuros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aventureux, it. aventuroso)

1. care are caracter de aventură sau gust pentru aventură; care constituie o aventură.
2. (despre oameni) înclinat să se angajeze în aventură, într-o încercare dificilă, periculoasă, plină de neprevăzut.
3. (despre oameni) care iubește aventura, se lansează de bunăvoie în aventuri; amator de acțiuni îndrăznețe și riscante.
4. care abundă, care este plin de aventuri (ex. viață aventuroasă).
5. plin de riscuri (ex. proiect ~).
6. care îl caracterizează pe cavalerul rătăcitor în căutare de aventuri.
7. predispus la aventuri amoroase.