Dictionar

cântecel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cântec + -el)

1. diminutiv al lui cântec; cântec scurt.
2. (expr.) ~ comic = monolog comic, satiric, în versuri, adesea fredonat.
3. (var.) cânticel.
 

acompaniament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accompagnement, it. accompagnamento)

1. parte accesorie destinată a susține melodia principală a unui cântec sau instrument.
 

antifonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + fonic)

1. (despre cântecul unui solist, al unui cor) alternativ.
2. (despre materiale) care atenuează zgomotele.
 

augur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. augur)

1. s. m. preot roman despre care se credea că poate prevesti viitorul după zborul, cântecul și măruntaiele păsărilor.
2. s. n. prevestire făcută de un augur (I).
3. a fi de bun (sau de rău) ~ = a fi semn bun (sau rău), favorabil (sau nefavorabil).
 

bahic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bacchique, lat. bacchicus)

1. adj. consacrat lui Bacus; de băutură, de chef.
2. s. n. cântec de petrecere.
3. s. m. picior metric (antic) dintr-o silabă scurtă și două lungi.
 

baladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballade)

1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta și se recita.
2. poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc.
3. (muz.) compoziție vocală sau instrumentală cu caracter narativ.
4. (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră.
 

berceuse

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. berceuse)

1. piesă instrumentală având la bază un cântec de leagăn, care exprimă un sentiment de duioșie.