Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)
1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bacchante)
1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie.
2. (fig.) femeie cu atitudini libertine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cantabile, lat. cantabilis)
1. melodios, expresiv; cu ritm moderat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cantabile)
2. s. n. parte dintr-o lucrare instrumentală executată în acest mod.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cantabilità)
1. însuşire a unei piese muzicale de a avea o linie melodică expresivă.
2. calitate a versurilor de a fi muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cantal)
1. brânză de reţetă franţuzească, fermentată, cu pastă dură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthacées)
1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. accordéoniste)
1. persoană care cântă la acordeon.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. admirer, lat. admirare)
1. a privi, a preţui cu sentimente de încântare, de mirare şi plăcere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. admirable, lat. admirabilis)
1. vrednic de admirat; încântător, minunat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. admiration, lat. admiratio)
1. sentiment de încântare, de apreciere deosebită (faţă de cineva sau de ceva).
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aède, gr. aoidos)
1. (în Grecia antică) poet-cântăreţ care îşi recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.
2. (prin ext.) scriitor talentat.