Rezultate secundare (Cântăreţ):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (actor + cântăreț)
1. actor care, în timpul unui spectacol, cântă din gură sau la un instrument.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (actor + dansator + cântăreț)
1. actor care, în timpul unui spectacol, dansează, cântă din gură sau dintr-un instrument; artist total.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cântăreț + autor, cf. it. cantautore)
1. cântăreț care își compune singur muzica și textele; cantautor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aède, gr. aoidos)
1. (în Grecia antică) poet-cântăreţ care îşi recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.
2. (prin ext.) scriitor talentat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. album)
1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poştale etc.
2. caiet în care se scriu versuri, maxime.
3. carte mare cuprinzând ilustraţii, fotografii etc.
4. colecţie de melodii ale unui cântăreţ, ale unei formaţii pe un singur disc.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. entraînement)
1. complex de exerciţii desfăşurate sistematic pentru antrenarea unui sportiv, dansator, a vocii unui cântăreţ etc.
2. exerciţiu metodic la care este supus un organ sau întregul organism animal în scopul obţinerii unei producţii superioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. baian)
1. s. m. cântăreţ de balade rus sau ucrainean.
2. s. n. armonică de mână, cu butoni în loc de clape.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (baladă + -ist)
1. compozitor de balade; cântăreț, în special un cântăreț profesionist care interpretează balade.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (rus. бандурист)
1. persoană care cântă la bandură; cântăreț la bandură; bandurar.