Dictionar

-CARD

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. kardia „inimă”)

1. „inimă, cardiac”.
 

anacard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anacarde)

1. fructul anacardierului.
2. (s. m.) anacardier.
 

card 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. card)

1. tip de cartelă magnetică prin care se pot face plăţi cu mijloace electronice.
 

carda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. carder)

1. a destrăma un material textil; a scărmăna, a dărăci.
 

cardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carde)

1. maşină pentru cardarea materialului textil.
 

cardamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardamine)

1. plantă din familia cruciferelor, care creşte prin imaşuri umede; râjnică.
 

acardiac, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. acardiaque)

1. (med.) (făt monstruos) care prezintă acardie, care nu are inimă.
 

acetazolamidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétazolamide)

1. medicament cu efecte diuretice, folosit în insuficienţa cardiacă, în ciroză etc.
 

actinocardiogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aktinokardiogramme)

1. grafic prin actinocardiografie.
 
 

anacard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anacarde)

1. fructul anacardierului.
2. (s. m.) anacardier.
 

anacardier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anacardier)

1. arbust din America tropicală cu fruct combustibil; anacard.