Rezultate principale (Cârmuire):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cârmui)
2. organ de conducere; guvern, stăpânire.
3. organ de conducere al unei întreprinderi sau al unei instituții; direcție; administrație.
4. (regional) conducere a unui vas cu ajutorul cârmei.
Rezultate secundare (Cârmuire):
Parte de vorbire: s.
Origine: (conduce)
1. acţiunea de a (se) conduce; activitatea unui conducător.
2. organ de cârmuire politică sau administrativă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. gerousia)
1. consiliul bătrânilor în Sparta antică, care ajuta pe rege în cârmuirea statului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trialisme)
1. sistem compus din trei elemente.
2. uniune a trei state autonome sub cârmuirea unui suveran.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cârmuitor + -esc)
1. care are legătură, se referă sau provine de la cârmuire.
2. care ține de conducere, gospodărire etc.
Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (ispravnic + -at)
1. conducere a unei instituții, a unui stat et cetera; cârmuire.
2. instituție care constituie forul administrativ și polițienesc dintr-un județ, reprezentând aici puterea centrală; prefectură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (slav. krŭma)
1. piesă mobilă care servește la menținerea sau la schimbarea direcției de mers a unei ambarcațiuni, a unei nave sau a unui aparat de zbor.
2. (fig.) poziție a persoanei care dirijează ceva; conducere, cârmuire, guvernare.