Dictionar

Rezultate principale (Cârmuire):

Cârmuire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cârmui)

1. acțiunea de a (se) cârmui.

2. organ de conducere; guvern, stăpânire.

3. organ de conducere al unei întreprinderi sau al unei instituții; direcție; administrație.

4. (regional) conducere a unui vas cu ajutorul cârmei.


Rezultate secundare (Cârmuire):

Conducere

Parte de vorbire: s.
Origine: (conduce)

1. acţiunea de a (se) conduce; activitatea unui conducător.

2. organ de cârmuire politică sau administrativă.


Gerusia

Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. gerousia)

1. consiliul bătrânilor în Sparta antică, care ajuta pe rege în cârmuirea statului.


Trialism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trialisme)

1. sistem compus din trei elemente.

2. uniune a trei state autonome sub cârmuirea unui suveran.


Cârmuitoresc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cârmuitor + -esc)

1. care are legătură, se referă sau provine de la cârmuire.

2. care ține de conducere, gospodărire etc.


Isprăvnicat

Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (ispravnic + -at)

1. conducere a unei instituții, a unui stat et cetera; cârmuire.

2. instituție care constituie forul administrativ și polițienesc dintr-un județ, reprezentând aici puterea centrală; prefectură.


Cârmă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (slav. krŭma)

1. piesă mobilă care servește la menținerea sau la schimbarea direcției de mers a unei ambarcațiuni, a unei nave sau a unui aparat de zbor.

2. (fig.) poziție a persoanei care dirijează ceva; conducere, cârmuire, guvernare.