Dictionar

camelotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camelote)

1. lucru de cârpaci; marfă proastă.
 

căputar

Parte de vorbire:  s.m., s.n. (înv.)  
Etimologie: (căpută + -ar)

1. s.m. cizmar care pune căpute; (pop.) cârpaci.
2. s.n. (Banat) calapod.
 

cășcăli

Parte de vorbire:  vb. tr. (regional)  
Etimologie: (cf. cărcăli)

1. a face ceva în grabă, de mântuială; a cârpăci.
2. a mânca pe apucate.