Rezultate secundare (Cârpă.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carpatique)
1. din munţii Carpaţi, referitor la Carpaţi; carpatin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carpatin)
1. originar din munții Carpați sau care se referă la acești munți; carpatic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrescarpe)
1. baraj antitanc pe coasta unui teren în contrapantă, pentru a mări gradul de înclinare a terenului şi a determina răsturnarea tancurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. encarpe)
1. ghirlandă de flori, de fructe în relief, folosită ca ornamentaţie la construcţiile antice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escarpe)
1. excavare în versantul dinspre inamic al unei fortificaţii, executată în scopul măririi înclinării pantei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camelote)
1. lucru de cârpaci; marfă proastă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carpatique)
1. din munţii Carpaţi, referitor la Carpaţi; carpatin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carpatin)
1. originar din munții Carpați sau care se referă la acești munți; carpatic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cataplasme, lat. cataplasma)
1. pastă caldă (din muştar) care se aplică pe o parte bolnavă a corpului; (prin ext.) cârpă, bandaj etc. pe care se întinde această pastă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. dyke)
1. filon de lavă injectată şi consolidată în crăpătura unui con vulcanic, care, prin eroziunea terenurilor, rămâne în relief, ca un zid escarpat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (extra1- + carpatic)
1. situat în afara arcului munţilor Carpaţi.