Parte de vorbire: adj.
Origine: (cârtiță + -ios)
1. (în descântece) (despre cârtiță) care sapă, care face galerii.
Parte de vorbire: I. s.m. (pl. -i), II. s.n. (pl. -e)
Origine: (cârtiță + -ar)
1. I. (zool.) bărbătușul cârtiței; cârtițoi.
2. capcană pentru prinderea cârtițelor.
3. II. (reg.) mușuroi (de cârtiță).
4. (reg.) colibă săpată sub pământ; bordei.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cârtiță + -oi)
1. (zool.) bărbătușul cârtiței; cârtițar.
2. (reg.) mușuroi (de cârtiță).
3. (med.; pop.) buboi care apare pe corpul omului; cârtiță.