Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aptitude, lat. aptitudo)
1. înclinaţie, dispoziţie naturală sau câştigată de a face unele lucruri; destoinicie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électron-volt)
1. unitate de măsură a energiei egală cu energia câştigată de un electron accelerat la o diferenţă de potenţial de un volt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. génétisme)
1. teorie psihologică potrivit căreia noţiunea de spaţiu ar fi câştigată prin experienţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., engl. routine)
1. capacitate, îndemânare câștigată printr-o practică îndelungată.
2. (depr.) deprindere de a lucra, de a gândi mecanic, mereu în același fel; respectare prea servilă a unor reguli și deprinderi învechite.
3. (inform.) set de instrucțiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, când operațiile sunt comune; (sub)program de folosință curentă sau repetitiv, care asigură o funcție bine definită.