Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. loterie)
1. joc de noroc în care se trag la sorţi numerele câştigătoare; loto (2).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. loto)
1. joc de societate sau didactic cu cartonaşe imprimate cu diferite numere, pe care participanţii trebuie să le acopere cu jetoane corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase la întâmplare dintr-un săculeţ; (p. ext.) piesele acestui jos.
2. joc de noroc constând în bifarea numerelor pe o grilă (sau buletin) înainte de tragerea la sorți a combinațiilor câștigătoare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Los)
1. bilet care oferă dreptul de a participa la extrageri periodice cu premii; bilet de loterie.
2. ~ în plic = joc de noroc cu bilete închise în plic, care se trag la sorți, dintre care unele sunt declarate câștigătoare.
Parte de vorbire: s.f. invar.
Origine: (engl. miss)
1. (folosit și ca termen de adresare) domnişoară în Anglia sau în lumea anglo-saxonă.
2. câștigătoarea unui concurs de frumusețe, regină a frumuseții.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. terne)
1. combinaţie de trei elemente.
2. (mat.) ~ de referinţă = ansamblu de trei axe, cu origine comună, capabile a individualiza matematic punctele spaţiale.
3. (la loto) grup de trei numere câştigătoare pe aceeaşi linie orizontală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ex- + campioană)
1. fostă câștigătoare într-un joc sau concurs; fostă campioană.