Dictionar

Rezultate secundare (Câștig;):

Câștigat

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. câștiga)

1. care a fost obținut de cineva; dobândit.

2. (despre oameni) care s-a ales cu un folos (din ceva), care și-a îmbogățit cunoștințele, experiența.


Aptitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aptitude, lat. aptitudo)

1. înclinaţie, dispoziţie naturală sau câştigată de a face unele lucruri; destoinicie.


Beneficiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. beneficium, fr. bénéfice)

1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligaţii.

2. folos, profit, câştig.

3. ~ de inventar = drept de care se bucură un moştenitor de a accepta condiţionat o succesiune.

4. venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare.

5. sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării.


Binemerita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (bine + merita)

1. a câştiga dreptul la recunoştinţa cuiva.


Brec 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. break)

1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch se despartă, înceteze lupta corp la corp.

2. (tenis) ghem câştigat de un jucător pe serviciul adversarului.

3. (jaz) improvizaţie melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic şi cântă numai solistul.

4. dans acrobatic bazat pe mişcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică şi cu pantomina.


Camorrist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. camorrista)

1. cel care folosește prepotența, corupția și favoritismul ca mijloc de a obține funcții și câștiguri; membru al camorrei (echivalentul napolitan sau urban al mafiei siciliene sau rurale).


Campion, -oană

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. campione)

1. luptător într-o întrecere cavalerească, într-un turnir.

2. sportiv, echipă, ţară care câştigă primul loc într-o competiţie sportivă.

3. (fig.) apărător principal al unei idei, al unei cauze etc.