Dictionar

 
 

aptitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aptitude, lat. aptitudo)

1. înclinație, dispoziție naturală sau câștigată de a face unele lucruri; destoinicie.
 

binemerita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (bine + merita)

1. a câștiga dreptul la recunoștința cuiva.
 
 
 

capacita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. capacitate)

1. a-și alătura pe cineva; a câștiga adeziunea, încrederea cuiva.
2. a pune pe cineva în situația de a putea îndeplini o acțiune.