Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. deuce)
1. (tenis) situaţie în care un jucător trebuie să câştige două puncte sau două jocuri consecutive spre a câştiga jocul, respectiv setul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dilatoire, lat. dilatorius)
1. (jur.) care caută să câştige timp, să întârzie o decizie.
2. califică un act care tinde să întârzie rezultatul unui proces sau adoptarea unui text de lege.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épilogue, lat. epilogus, gr. epilogos)
1. (ant.) alocuțiune în versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului.
2. parte finală a unui discurs în care oratorul rezuma argumentele, încercând să câștige bunăvoința publicului.
3. parte finală a unei lucrări literare care cuprinde concluziile autorului, subliniază anumite idei sau face cunoscută evoluția viitoare a personajelor; încheiere.
4. (fig.) sfârșit, încheiere a unei acțiuni, întâmplări etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. favori, it. favorito, rus. favorit)
2. s. m. f. cel iubit cu predilecție de cineva.
3. protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent.
4. participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită.
5. cal socotit a fi capabil să câștige o cursă.
6. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte și de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleți.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. missionario, fr. missionnaire)
1. propagator al religiei creştine sau al doctrinelor unor secte creştine în ţările cu altă religie.
2. membru al unei misiuni (preot sau pastor, religios sau laic) într-o țară cu tradiție necreștină.
3. cel care caută să câştige adepţi pentru o cauză.
4. (fam.) poziția ~ului = poziție de coit în care bărbatul se află deasupra, în timp ce femeia stă întinsă pe spate, cu coapsele depărtate.
5. (var.) (înv.) misionariu, (înv.) misioner.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr., fr. poker, germ. Poker)
1. joc de cărţi, în care fiecare jucător dispune de cinci cărţi cu care poate să câştige în diferite combinaţii.