Dictionar

Rezultate secundare (Cèpe;):

Apercepe

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după germ. apperzipieren)

1. a conștientiza clar o percepție, o cunoștință; a percepe, a asimila.

2. (var.) a apercepa.


Concepe

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. concipere)

1. tr. a imagina, a proiecta, a crea.

2. a-şi face o idee despre ceva; a pricepe, a înţelege.

3. a formula (ceva) într-un anumit fel, a exprima.

4. intr. (despre femei) a rămâne însărcinată.


Percepe

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. percipere)

1. a încasa (un impozit, o taxă).

2. a sesiza cu ajutorul simţurilor şi al gândirii, obiectele şi fenomenele lumii înconjurătoare.


Recepe

Parte de vorbire: vb. tr. (latinism)
Origine: (lat. recipere)

1. a recăpăta posesia a ceva; a reprimi, a relua.


Abil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.

2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.

3. (fig.) care dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.

4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.

5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.


Abilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.

2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.

3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, şiretlicuri.

4. (antonim) inabilitate.


Aborda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aborder)

1. intr. (despre nave) a se ciocni.

2. a se opri lângă o navă bord la bord.

3. a acosta.

4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.

5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie.


Achiu

Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.

2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.

3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).


Acuitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acuité)

1. capacitate senzorială de a percepe excitaţii foarte slabe; agerime, ascuţime.

2. grad de înălţime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical.


Acusmie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acousmie)

1. halucinaţie auditivă care împiedică perceperea sunetelor.