OK
X
bojbâcâi
Parte de vorbire:
vb. intr. (regional)
Etimologie: (bojbâc)
1.
a
pipăi
în
gol,
încercând
să
se
orienteze
în
întuneric,
în
ceață
etc.
sau
căutând
ceva;
a
bâjbâi.
buscai
Parte de vorbire:
s.n. (regional)
Etimologie: (nesigură, cf. bușcă)
1.
bucățele
de
lemn
putrezit
care,
uscate,
sunt
bune
pentru
aprins
focul.
caiac
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. kayak)
1.
barcă
din
piei
de
focă
la
eschimoși
pentru
vânătoare
și
pescuit.
2.
ambarcație
ascuțită
la
capete
și
condusă
cu
una
sau
două
padele.
3.
sport
nautic
care
o
practică.
caiacist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. kayakiste)
1.
sportiv
care
participă
la
întrecerile
de
caiac.
caid
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. caïd)
1.
titlu
în
trecut
al
guvernatorului
unei
provincii,
al
unui
oraș
din
statele
musulmane
din
Africa
de
Nord,
cu
atribuții
judecătorești.
2.
(fam.)
persoană
tiranică
într-un
anturaj;
șef
de
bandă
criminală.
caiet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. cahier, pol. kajet)
1.
fascicul
de
foi
de
hârtie,
legate
sau
broșate,
pentru
scris,
desenat
etc.
2.
~
de
sarcini
=
document
cuprinzând
condițiile
pentru
executarea
unei
lucrări;
~-program
=
program
(de
spectacol)
de
forma
unui
caiet;
~-catalog
=
catalog
de
expoziție.
3.
publicație
periodică
cu
diverse
studii,
note
etc.
aerosoloterapie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aérosolthérapie)
1.
(med.)
terapie
care
constă
în
administrarea
de
aerosoli
pe
căile
respiratorii,
în
general
pentru
a
administra
medicamente
care
vor
acționa
local
asupra
căilor
respiratorii,
pentru
a
umidifica
tractul
respirator
sau
pentru
a
fluidifica
secrețiile
bronșice.
afgan, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. afghan)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor)
din
Afganistan.
2.
(s.
f.)
limbă
indo-europeană
vorbită
de
afgani.
3.
s.
m.
câine
de
companie
decorativ,
de
origine
afgană.
album
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. album)
1.
volum
special
legat
în
care
se
păstrează
fotografii,
ilustrate,
mărci
poștale
etc.
2.
caiet
în
care
se
scriu
versuri,
maxime.
3.
carte
mare
cuprinzând
ilustrații,
fotografii
etc.
4.
colecție
de
melodii
ale
unui
cântăreț,
ale
unei
formații
pe
un
singur
disc.
alcaic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alcaïque, lat. alcaicus)
1.
vers
~
=
vers
endecasilabic
greco-latin,
cu
un
ritm
armonios;
strofă
~ă
=
strofă
cu
primele
două
versuri
alcaice.
alezan, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alezan)
1.
(despre
cai)
de
culoare
roșcată,
roib.
aliniament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. alignement)
1.
linie
dreaptă
de
teren
determinată
pe
puncte
caracteristice.
2.
porțiune
dreaptă
din
traseul
unei
căi
de
comunicație
cuprinsă
între
două
curbe
consecutive.