Rezultate secundare (Călugăr):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (pseudo- + călugăr)
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (lat. augustinus, fr. augustin)
1. călugăr din ordinul Sf. Augustin; religios care se inspiră din regulile instituite de Sfântul Augustin; augustinian.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. augustinien)
1. adj. referitor la Sf. Augustin.
2. adj., s. m. f. (călugăr) aparţinând unui grup de ordine catolice stabilite pe baza scrierilor Sf. Augustin; augustin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. béguine)
1. călugăriţă văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunţat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bénédiction)
1. s. m. f. călugăr(iţă) dintr-un ordin catolic, care a desfăşurat o susţinută activitate în domeniul construcţiilor.
2. muncă de ~ = muncă intelectuală minuţioasă şi de lungă durată.
3. adj. care aparţine benedictinilor.
4. (fig.) laborios, harnic, muncitor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bénédictine)
1. lichior prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparat la început după reţeta călugărilor benedictini.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bernardin)
1. călugăr(iţă) dintr-o congregaţie desprinsă din ordinul benedictinilor.