Dictionar

Rezultate secundare (Călugări):

Beghină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. béguine)

1. călugăriţă văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunţat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative.


Benedictină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bénédictine)

1. lichior prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparat la început după reţeta călugărilor benedictini.


Cagulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cagoule)

1. mantie cu glugă purtată de călugări.

2. glugă (cu deschizături pentru ochi).

3. parte a unei măşti de gaze, din cauciuc, ce acoperă capul, trecând peste urechi.


Capitul 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capitulo)

1. corpul canonicilor unei catedrale catolice, pentru organizarea cultului şi administrarea catedralei şi a bisericilor din oraş.

2. adunare a canonicilor.

3. adunare de călugări sau de alţi clerici catolici; locul unde se ţine.


Cenobiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cenobio, lat. cenobium)

1. mănăstire în care călugării au viaţa organizată în comun.

2. (biol.) colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună.

3. grup de celule în colonii, la cloroficee.


Cistercieni

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cisterciens)

1. s. m. pl. ordin de călugări benedictini din Franţa, din sec. XI, care au jucat un rol deosebit în colportarea formelor arhitectonice ale goticului timpuriu, suprimând la biserici turnurile, portalurile, sculpturile şi vitraliile pictate.

2. adj. care aparţine ordinului cistercienilor (I).