Dictionar

cenobiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cenobio, lat. cenobium)

1. mănăstire în care călugării au viața organizată în comun.
2. (biol.) colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună.
3. grup de celule în colonii, la cloroficee.
 

cuculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cuculle, lat. cucullus, glugă)

1. veșmânt cu glugă din stofă groasă și aspră, purtat de călugării catolici.
2. (bot.) organ concav în formă de capișon.
 

lamaserie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. lamaserie)

1. mănăstire budică în care locuiesc călugării lama.