Parte de vorbire: s.f.
Origine: (călători)
1. îndreptare spre un loc (mai) îndepărtat; călătorie.
2. drumul pe care îl face cineva spre un loc (mai) îndepărtat; călătorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. escalator)
1. scară rulantă, cu trepte mişcătoare, care transportă oameni de la un nivel la altul.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aéronaute)
1. persoană care dirijează sau călătorește cu un vehicul aerian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. agenzia)
1. reprezentanţă a unei instituţii sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituţie specializată care primeşte şi transmite presei ştiri şi informaţii; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipaţie biletele de călătorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embarcadère, sp. embarcadero)
1. loc unde se îmbarcă mărfuri, călători etc. pe nave.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + caravană)
1. autovehicul special, care dă reprezentaţii cinematografice în diferite locuri.
2. grup de vehicule care călătoresc împreună; caravană de automobile.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + haltă)
1. facilitate de pe un drum la care opresc autobuzele intraurbane și autocarele de transport public interurban pentru a permite călătorilor să urce și să coboare din vehicul; haltă pentru autobuze, stație de autobuz.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. automoteur)
1. vehicul feroviar cu motor cu ardere internă sau electric, pentru transportul călătorilor.
2. tren ~ = tren local sau de lux, format din unul sau două vagoane, care utilizează un motor propriu în locul locomotivei.