Parte de vorbire: s.f.
Origine: (călători)
1. îndreptare spre un loc (mai) îndepărtat; călătorie.
2. drumul pe care îl face cineva spre un loc (mai) îndepărtat; călătorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. agenzia)
1. reprezentanţă a unei instituţii sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituţie specializată care primeşte şi transmite presei ştiri şi informaţii; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipaţie biletele de călătorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embarcadère, sp. embarcadero)
1. loc unde se îmbarcă mărfuri, călători etc. pe nave.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + haltă)
1. facilitate de pe un drum la care opresc autobuzele intraurbane și autocarele de transport public interurban pentru a permite călătorilor să urce și să coboare din vehicul; haltă pentru autobuze, stație de autobuz.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. automoteur)
1. vehicul feroviar cu motor cu ardere internă sau electric, pentru transportul călătorilor.
2. tren ~ = tren local sau de lux, format din unul sau două vagoane, care utilizează un motor propriu în locul locomotivei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bagage)
1. obiecte, lucruri luate de cineva într-o călătorie.
2. (fig.) ~ de cunoştinţe = totalitatea cunoştinţelor cuiva într-un domeniu oarecare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. billet, it. biglietto)
3. mic imprimat care confirmă un drept (la un spectacol, de călătorie etc.).
4. ~ de bancă = bancnotă; ~ de (sau la) ordin = titlu de credit prin care semnatarul se angajează faţă de beneficiar să plătească o anumită sumă de bani, la scadenţă; cambie.