Dictionar

Celulă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cellule, lat. cellula)

1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă şi nucleu.

2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului.

3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste şi muncitoreşti.

4. fiecare dintre cămăruţele unui fagure de albine.

5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detenţiunea izolată a celor închişi.

6. ansamblu format din fuzelajul, aripile şi ampenajele unui avion.

7. formaţie de zbor din două avioane de luptă.

8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale.


Labirint 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. labyrinthe, lat. labyrinthus)

1. construcție cu foarte multe încăperi și galerii în care orientarea este dificilă.

2. grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști.

3. dalaj meandric în unele catedrale din evul mediu, pe care credincioșii trebuiau să-l urmeze ca pe un drum de expiere.

4. joc de inteligență care cere a găsi ieșirea dintr-o rețea de linii întortocheate.

5. joc constând dintr-un cub din plastic transparent, din 64 de cămăruțe, la care unii pereți au câte un orificiu ce lasă treacă o bilă de metal.

6. (fig.) încurcătură, încâlceală datorată unor dificultăți, unei proceduri.

7. situație încurcată, fără ieșire.

8. dispozitiv folosit în diverse instalații pentru a obliga un fluid parcurgă un drum lung, în scopul de a-i micșora viteza.

9. parte a urechii interne, formată din cavități sinuoase.