Dictionar

-ARH, -ARHIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -arque, -archie, gr. arkhos „șef, conducător”, gr. archein „a conduce”)

1. „conducător, șef, căpetenie, îndrumător”.
 

bos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. boss)

1. patron; căpetenie, iniţial în S.U.A.
2. personaj investit cu responsabilitate şi autoritate; şef local al unui partid politic, al unui grup electoral; şef.
 

exarh

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarkhos)

1. titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul Roman de Răsărit care guvernau provinciile din Italia, Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol.
2. căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome.
3. organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă.
 

primicer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. primicerius)

1. (în Roma antică) cel dintâi dintr-un corp, dintr-o grupare.
2. căpetenie a anumitor congregaţii sau fraternităţi religioase.
 

principal, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. principal, lat. principalis)

1. adj. cel mai însemnat, de căpetenie, de frunte.
2. în ~ = în special, mai ales.
3. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care nu depinde gramatical de altă propoziție dintr-o frază.
4. s. n. (art.) ceea ce are o deosebită importanță, ceea ce este esențial.
 

harașeu

Parte de vorbire:  s.n. (înv., reg.)  
Etimologie: (necunoscută)

1. șef, căpetenie a lotrilor, a tâlharilor.