Dictionar

arbaletrier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arbalétrier)

1. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă.
2. s. n. grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș.
 

cleștea, -ele

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (necunoscută)

1. încheietura a doi căpriori.
 

cafăr

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Kaffer)

1. unghi sau triunghi format din căpriorii încheiați.